Ia bâlbâiţi-vă şi voi!

Pentru că fi-mea aia mare este un copil deosebit de energic, a trebuit să facem ceva ca să-i mai consumăm din energie. Aşa că am înscris-o la cursuri de actorie. A participat la o preselecţie în faţa doamnei Stela Popescu şi a trecut cu felicitări şi aplauze. A început şi cursurile, iar cele mai tari sunt lecţiile de dicţie. Şi acum o să vă arăt câteva din chestiile pe care ea trebuie să le înveţe.

1. Un cocostârc s-a dus la descocostârcărie unde descocostârcăreau şi alţi cocostârci nedescocostârcăriţi ca să se descocostârcărească de cocostârcăria lui.

2. Cosaşul Saşa când coseşte
    Cât şase saşi sasul coseşte.
    Şi-n sus şi-n jos de casa sa
    Coseşte sasul şi-n şosea.
    Şi şase case Saşa-şi ştie.
    Ce şansă!… Saşa-şi spuse sieşi.

3. Bomboanele baobabilor bombăneau biciuind biberoanelor bonelor barabumbuzaurilor.

4. Foarfeca forfetară înfofolise fâlfâielile lefurilor aftoase afectând filosofia filfizonilor.

5. Saşa şuşotea şosetelor însuşiri şiruitoare.

6. Mormolocii momiţi mimetic comemoraseră ramificaţiile milimetrice înmagazinând endometacinul lucidităţii memorialisticii înmărmurite numismatic.

7. Xenia xeroxase axa maximelor axiome.

8. Zizi zicea zidarului în zâzania zilelor zicala Lizicăi.

9. Rege Paragarafaramus, când te vei dezoriginaliza?
    Mă voi dezoriginaliza când cel mai original dintre originali se va dezoriginaliza.
    Dar cum cel mai original dintre originali nu se va dezoriginaliza, nici eu, rege Paragarafaramus, nu mă voi dezoriginaliza.

10. Capra neagră calcă-n clinci
      Clinciul crapă capul caprei negre-n cinci
      Crăpa-iar capul caprei negre-n cinci
      Precum a crăpat piatra-n cinci.

11. Ceea ce cerea celebrul Cicero şi cei cinci sute cincizeci şi cinci de ciraci ai săi.

12. Un bal fără egal cu final fatal la un halal carnaval estival cu scandal epocal dintr-un opal oval, pal, real şi natural, fără rival, egal şi actual.

13. O coropişniţă şi un coropişniţoi se coropişniţeau la noi pe gunoi. Nu coropişniţa coropişniţea pe coropişniţoi, ci coropişniţoiul coropişniţea pe coropişniţă.

14. Sighitibum ala bim bum bam, strigătul cilipanezului în căutarea baldibuzului omorât de un cris cras, într-un stil abracadabrant pentru că nu a vrut să-l omoare pe hipocate-elefanto-camerosul, ascuns după un camilolabilolabalascop deoarece mâncase citopiperazina şi se brohănise cu brohoteele în drămandău.

15. Mierliţa fuflendiţa fuflendi fuflendăriţa
      N-a putut să fuflendească fuflendi fuflendărească
      Pe mierloiul fuflendoiul fuflendi fuflendăroiul.
      Dar mierloiul fuflendoiul fuflendi fuflendăroiul
      A putut să fuflendească fuflendi fuflendăreasă
      Pe mierliţa fuflendiţa fuflendi fuflendăriţa.

Şi gata, că mă dor degetele deja…

Mica terorista

Eu am zis ca eu sunt rea de foame si de somn… dar aseara am vazut ca am demn urmas! Scena se petrece in bucatarie, protagonistii sunt Raluca si eu. Pana sa inceapa toata discutia, fusesem deja anuntata pe un ton ferm si aproape rastit ca ii este foame.

-Maaaaaaaamiiiiiiiiiiiii, mi-e foameeeeeeeeeeeeeeeee!

(Spaghetele deja erau la fiert)

-Acum se fierb spaghetele, in 10 minute mananci.

-Da` mie mi-e foame acuma, nu peste 10 minute!!!

-Da mami, am inteles, imediat o sa mananci.

-Bine mami. Auzi mami, da` de ce iese fum din oala cu spaghete? Mi-e foameeeeeeee!!!

-Nu e fum Raluca, sunt aburi, pentru ca fierbe apa. Imediat sunt gata.

-Aha! Mami, da` ce inseamna ca fierbe apa? Mi-e foameeeeeeeeeeeee!!!

-Inseamna ca se evapora si se fierb spaghetele ca sa poti manca si sa nu-mi mai faci mie creierii zob. Am inteles ca ti-e foame. Imediat mananci.

-Aha. Mami, da` ce inseamna ca a evapora? Mi-e foameeeeeeeeeee!!!

-A evapora inseamna… nici nu mai stiu sa mai explic… du-te la tac-tu sa-ti explice si in drum spre el ia-ti ceva din frigider daca nu mai ai rabdare sa astepti spaghetele…

Fuge repede la ta-su:

-Tati, ce inseamna a evapora? Mi-e foameeeeeeeeeeeeee!!!

Fuge repede inapoi la mine in bucatarie.

-Sunt gata? Mi-e foameeeeeeeeeee!!!

-Sunt gata! Taci odata ca acuma iti pun.

-Mi-e foame mi-e foame mi-e foame mi-e foameeeeeeeeeeeee!!!!!!!!!!!!

-Gata! Ia si papa!

-Da` de ce mi-ai pus numa` atata??? Nu-ntelegi ca mi-e foame???

-Mananca-le pe alea si daca mai vrei iti mai pun.

-Daaaaaaaaa, siiiiiiiiiiigur, io-ti zic ca mi-e foame si tu, dupa ce ca ma lasi sa mor de foame aici imi pui sa mananc ca la bebelusi …

PS: binenteles ca n-a mancat tot… ii era prea foame.

Scrisoare de adio

Mă numesc Julia. Cu J. Am origini maghiare, ceva sânge de ardelean, ceva (mai mult) sânge de moldovean şi din rude mari… îndepărtate, ceva sânge de ţigan. Dar sunt româncă, în ciuda amestecăturii din sânge. Trăiesc în Braşov de când mă ştiu. Trăiesc în România de când mă ştiu. Singurul loc străin pe care l-am văzut a fost o parte din Coasta de Azur, într-un concediu de o săptămână. Nu am lucrat niciodată în străinătate, deşi aş fi putut cu uşurinţă, pentru că vorbesc fluent engleza şi spaniola, în schimb franceza şi italiana sunt un pic ruginite, recunosc. Dar am rămas în ţara mea. Am zis că şi aici se poate trăi, munci, şi aici se poate face ceva. De când am buletin şi drept de vot, am votat de fiecare dată. Am considerat că este dreptul meu să-mi exprim opinia, este dreptul meu să-mi aleg conducătorul, este dreptul meu să decid cine mă reprezintă, ca cetăţean român. Când mama mea a ieşit la pensie după 33 de ani de muncă, a fost prima dată când am fost dezamăgită de ţara mea. Ba nu, nu de ţara mea, ci de oamenii care o conduc. 33 de ani de muncă s-au transformat într-o pensie de 410 lei. Ăla a fost momentul când mama mea, la 59 de ani, a decis că trebuie să plece într-o ţară străină, ca să poată trăi. Şi a plecat în Italia, să aibă grijă de o bătrână care suferea de singurătate. La 59 de ani, mama mea s-a dus să slugărească (pentru că asta face) ca să mă ajute pe mine şi să se ajute şi pe ea, pentru că în ţara ei a muncit degeaba 33 de ani. În ţara ei, 33 de ani de muncă sunt luaţi în derâdere, iar statul consideră că nu meriţi să fii plătit pentru o viaţă de muncă.
Duminică nu am fost la vot. A fost prima dată când nu am vrut să merg. Am considerat că nu am o opţiune viabilă pe care s-o pot exprima, deşi este dreptul meu să aleg. Nu am avut ce să aleg. Lupta pentru putere a atins cote inimaginabile, deşi nu prea ar mai fi nimic de furat. Pentru că, nu-i aşa, despre asta este vorba. Cine fură mai mult şi mai bine. Antonescu a reprezentat o opţiune până acum câteva luni. Dar să ajungi să spui că Băsescu e vinovat de toate relele din ţara asta nu dovedeşte nimic altceva decât îngustime şi disperare pentru a pune mâna pe putere. Criza economică este la nivel mondial, România nu este singura ţară afectată. Peste tot s-au luat măsuri de austeritate, peste tot s-au tăiat salarii, peste tot e greu. Oricine ar fi fost la conducere ar fi procedat la fel, pentru că, în fond, nu noi ne conducem, sunt alţii care ne spun ce trebuie să facem. Nu vreau să spun că Băsescu e bun. Nu e! Dar în ultimele luni am fost atât de intoxicată de atacuri peste atacuri la adresa lui încât am ajuns să mă întreb ce dracu caut eu în ţara asta. Ce aştept? Vremuri mai bune? Nu vor veni niciodată. Şi nu e vorba despre pesimism, ci doar despre realism. Atâta vreme cât românul este influenţat atât de mult de televiziune/media şi nu poate înţelege că toţi oamenii politici sunt prieteni între ei şi ne mint cu neruşinare, afişând tabere diferite doar de ochii noştri, nu se va schimba nimic. Atâta vreme cât românul are ca formatori de opinie oameni ca Ciutacu şi Badea care ne jignesc campionii, ca Udrea care cumpără tot felul de chestii pentru ea din banii noştri şi ca toţi ceilalţi care sunt acolo, sus, nu se va schimba nimic. Atâta vreme cât românul este fudul şi snob şi nu are cei 7 ani de-acasă, nu se va schimba nimic. Sistemul nostru nu merge din cauza oamenilor. Din cauza felului în care privim munca şi banii. Românul este cel mai comod om cu putinţă. Ar vrea să aibă bani stând în fotoliu şi uitându-se la meciuri în timp ce bea bere. Românul nu ştie să-şi ceară drepturile. Munceşte pe minimul pe economie deşi are studii care i-ar permite să aibă pretenţii. Îşi cere drepturile când îi ajunge cuţitul la os, şi atunci o face extremist – ba îl împuşcă pe ăla care-i la putere fără proces, ba protestează în pieţe la -20 de grade şi nu rezolvă nimic. Suntem singura naţie de pe planeta asta care a înţeles greşit democraţia. Suntem singurul popor de pe lumea asta mare care n-are ce mânca, da` are BMW în curte. Suntem singura naţie de pe lumea asta unde oamenii sunt datori la întreţinere, da`-şi fac credit cu buletinul ca să-şi ia cuptor cu microunde şi filtru de cafea. Suntem singura naţie de pe pământul ăsta care îşi bate joc de profesori şi de medici. E greu să ai coloană vertebrală şi să nu iei şpagă când ai învăţat 10 ani după liceu, eşti responsabil pentru vieţile unor oameni la propriu şi eşti plătit mai prost decât una care-şi bâţâie curu` la Capatos în emisiune. E greu să ai coloană vertebrală când vine părintele la şcoală şi te învinovăţeşte pe tine că odrasla lui e bătută în cap. E greu! Nu imposibil, dar foarte greu. E greu să trăieşti de pe azi pe mâine. E foarte greu să nu ştii dacă mâine ai bani de pâine. E şi mai greu să nu ştii ce viitor au copiii tăi. Şi atunci, întrevezi soluţia. Singura pe care au văzut-o milioane de români. Plecarea dincolo. Eu am ales Canada. Pentru că sistemul social de acolo funcţionează. Pentru că statul canadian îmi dă 1200$ dacă mă duc la ei la şcoală. Pentru că alocaţia pentru copii e de 940$ pe lună pentru doi copii. Pentru că acolo dacă vreau să fac şcoală, pot s-o fac şi după aia să fiu plătită conform studiilor şi muncii pe care o prestez. Pentru că acolo nu duci grija zilei de mâine. Ştiu ce o să spuneţi, că nici acolo nu umblă câinii cu covrigi în coadă, dar vedeţi voi? Acolo e un sistem care funcţionează, iar eu asta caut. Caut linişte! Linişte sufletească, iar ea derivă din a nu avea grija zilei de mâine. Singurul sacrificiu pe care trebuie să-l fac este să învăţ limba franceză şi să las totul în urmă. Asta voi face, pentru că acum este rândul meu să o ajut pe mama, care la 65 de ani are 510 lei pensie, dupa 33 de ani de muncă şi 1 an de umblat ca năuca pentru recalculare. Recalcularea i-a adus 100 de lei in plus. Un român optimist mi-a zis că e bine, să zicem mersi, putea să aibă 100 de lei în minus, nu în plus.
Îmi iubesc ţara, dar atâta timp cât nu-mi poate oferi nimic bun, nicio perspectivă pentru copiii mei, care ar trebui să fie viitorul, prefer să mă duc în altă ţară, care îmi va oferi ceva palpabil şi mai ales liniştea de care am atâta nevoie.
Cu regret, adio România…

Ce înseamnă să fii copil

Azi am avut treabă şi a trebuit să plec de acasă. Prin urmare, fetele mele au rămas singurele acasă. Pentru că acum câteva zile am avut o discuţie cu ele referitoare la mofturile lor la mâncare, m-am hotărât să le arăt nişte imagini pe google cu copii care sunt muritori de foame. Se pare că efectul acestor imagini a fost mai puternic decât îmi imaginam eu! Nu s-a întâmplat nicio minune referitoare la mofturile lor, alea există în continuare, în schimb azi m-am trezit cu un telefon de la Adiţă, care mă întreba cum să caute pe google imaginea respectivă. I-am explicat cum să caute pe google images, iar când am ajuns acasă am avut o surpriză. Fie-mea a lăsat deschisă pagina unde a găsit poza şi a scris un comentariu la articolul respectiv, fără să-l posteze că n-a ştiut ce trebuie să treaca la adresa de mail şi la restul câmpurilor obligatorii. Am pozat comentariul.

Mi-am crescut bine copiii, chiar dacă sunt mofturoşi la mâncare.

Linkul de la articolul respectiv.

Eveniment mare mâine!

Buey oamenilor, mâine este o zi importantă! Foarte importantă chiar! Mâine, puia mea cea mare împlineşte 8 anişori. E domnişoară deja, e zăpăcită, e îndrăgostită (da, din nou…) şi e jumătate din sufletul meu copiliţa asta. Binenţeles că Raluca e cealaltă jumătate a sufletului meu, dar Adiţă e primul copil şi legătura mea cu ea e absolut specială. Recunosc acum (şi e singura dată!) că mă joacă pe degete exact aşa cum vrea ea şi exact aşa cum vreau eu. Îmi ştie punctele slabe şi profită de ele la maxim, speculează orice ocazie i se oferă ca să mă topească, e inteligentă maxim, şantajistă sentimentală şi mai presus de toate, e o combinaţie foarte ciudată între mine şi ta-xu.

Să nu uiţi că mami te iubeşte mai mult decât oricine pe lumea asta! La mulţi ani, puia mea!

Una scurtă de dimineaţă

Buey obsedaţilor, nu vorbesc despre sex. Vorbesc despre o discuţie scurtă cu fi-mea aia mică, ce a avut loc azi dimineaţă, în drum spre grădi. – Mami, vrei să-ţi zic ceva? (zâmbind ştrengăreşte) – Ia, s-auzim! – Tu ştii că băieţii au cocoşel? Hahahahihihi!!! – Io ştiu! Da` tu de unde ştii? – Păi avem la grădi un bebe băieţel pe care-l dezbrăcăm şi-l spălăm şi are cocoşel! Hahahahihihi!!! – Aha… păi şi dacă băieţii au cocoşel, fetiţele ce au? – Fetiţele au păsărică! Şi ştii ceva? Păsărica e mai frumoasă decât cocoşelu`! – A da? Da` de ce? – De aia, că nu atârnă. Cocoşelu` atârnă şi de aia băieţii merg ciudat.

DISCUŢII DISCUTATE

Vă mai povesteam io într-un post anterior despre cum vorbesc io cu fetele mele diferite chestii deosebit de interesante şi cum aflu io de la ele chestii deosebit de interesante, cum ar fi că îngeraşii pe care îi vede Raluca în umbra ei pe umeri nu sunt îngeraşi ci licurici, pentru că îngeraşii sunt invizibili (explicaţia Adiţei). Ei bine, în urmă cu vreo două zile, în timp ce eram toţi adunaţi la masă, nu ştiu cum a venit vorba despre căsătorie, măritat, fete, băieţi, şi alte asemenea. Raluca mea e o generatoare continuă de perle şi ne-a anunţat că ea NU vrea să se mărite şi NU vrea să facă copii, drept pentru care tre să vă povestesc discuţia noastră în detaliu, discuţie care a pornit într-un fel şi s-a terminat în alt fel pentru că pe la jumătate s-a gândit al meu soţ s-o înregistreze, drept pentru care a reluat un pic întrebările:

Ta-xu: Tu te măriţi?
Adiţă: Io daaaaaaa! Io vreau să am copii, doi!
Ta-xu: Doi?
Raluca: Atâta vreme cât nu sunt măritată, io n-o să mă mărit niciodată!!!
Mă-sa: ahahahahahahahahaha!!!
Ta-xu: Atâta vreme cât nu eşti măritată, nu eşti măritată…da` şi când o să te măriţi!
Da` cum e cu copiii ăia? Îşi caută tată sau îşi găsesc tată? Sau cum era? Tu o să le găseşti tată la copiii tăi?
Raluca: Nuuuu, io n-o sa nasc!
Ta-xu: Nu? Ţie o să ţi-i aducă barza, nu?
Raluca: Hî-hî! Io n-o să vreau să-i am!
Mă-sa: Păi de ce măi puiule?
Adiţă: Raluca, să ştii că copiii sunt şi ei o fiinţă!
Raluca: Că nu vreau! Io o să-mi las copiii acolo dacă nu-i vreau!
Ta-xu (mai tembel decât prevedea legea): Acolo unde?
Mă-sa: Poftim???
Raluca: Pe drum!
Ta-xu: Ăhă, pe drum îi laşi?…
Mă-sa: Păi cum tu, io v-am lăsat pe drum? Ce-i asta???
Raluca: Da` io nu vreau să mă mărit şi să am copii!!!
Mă-sa: Eh, nu vrei să ai copii, n-o să-i faci! Cum e asta să-i laşi pe drum???
Raluca: Da, da`i problema că barza poate o să vrea să-mi aducă copii!
Mă-sa: Nu, că barza am impresia că o să ştie că tu nu vrei copii! dooohh!!
Adiţă: Păi Dumbo este doar o poveste, că i-a adus barza puiu` de elefant, este doar o poveste…
Ta-xu şi mă-sa în cor: Păi (şi atunci) cum apar copiii? Dacă nu de la barză vin? Ă? De unde vin?
Adiţă (neîncrezătoare): De la barză vin?!…
Mă-sa: Păi…vin sau nu vin de la barză?
Adiţă: Păi nu ştiu… că la Dumbo, pe Dumbo l-a adus barza…
Ta-xu: Păi aşa, dar cum e cu copiii? Tot barza îi aduce?
Adiţă: Nuuuuuuuu!
Ta-xu: Da` cine?
Adiţă (arătând spre mine): TU!
Mă-sa (îngrozită): Io pă toţi?!? Thuamne fereşte!
Ta-xu: Mamele… Pe fiecare îl aduce mama lui, mamele nasc, nu?
Adiţă: Bărbaţii nu nasc! Doar bărbaţii gravizi, adică caii de mare bărbaţi, numa` caii de mare care sunt bărbaţi poa` să nască.
Ta-xu:Păi şi pe copii cine-i aduce? Se nasc aşa? Cum? Cine? Numa` mamele?
Adiţă: Nuuuu, Dumnezeu îi dă în burtă la mame!
Ta-xu: Cum îi dă Dumnezeu? Zice ia şi ţie, na şi tu? Sau cum?
Adiţă: De-abia aştept să fiu mare!
Ta-xu: Ca să vezi cum se aduc copiii?
Ta-xu (către Raluca): Deci aşa, deci am înţeles… da` tu cum îl iubeşti pe Smiley dacă nu vrei să te măriţi? Ă? N-am înţeles…
Mă-sa: Da` chiar! Îl iubeşti pe Smiley da` nu vrei să te măriţi, nu vrei copii…
Raluca: hăhăhă…io nu vreau să mă mărit!
Ta-xu: Păi şi atuncea? Cum?
Mă-sa: Păi şi dacă rămâne Smiley aşa nefericit că tu nu vrei să te măriţi? Dacă el vrea să se însoare cu tine?
Raluca: Da` el are altă iubită!
Mă-sa: Da` tu de unde ştii?
Raluca: Smiley-şi iubeşte soţia!
Mă-sa şi ta-xu în cor: Da` n-are soţie Smiley!!! Are o prietenă!
Raluca: Io-nu-mă-în-sor-cu-el!!!
Mă-sa: Nu te măriţi, tu mami!
Raluca: În veciii!
Ta-xu: Da` tot nu mi-ai explicat de ce nu vrei să te măriţi!
Raluca: Că nu vreau!
Ta-xu: De eşti aşa pornită?
Raluca: Că nu-mi place căsătoria! Pentru că o să te cerţi!
Mă-sa: Eeee, da` toată lumea se ceartă, ce, io nu mă cert cu tac-tu?
Raluca: Da` io când o să fiu măritată, n-o să-mi fac copii!!!
Mă-sa: M-ai omorât!
Ta-xu: De ce? Pentru că ţi-e frică că o să facă cum faci tu?
Raluca: DA!!!
Ta-xu: Aham, deci tu recunoşti că eşti “pain in the ass”. Adică ştii că tu faci numai ce vrei tu şi când vrei tu…
Raluca: Nu mai vorbim despre măritat!!!
Mă-sa: Deci…încheiem subiectul măritat…deci tu nu vrei să mă faci pe mine bunică…
Raluca: Mnu, tu eşti mami meu!
Şi aici am oprit înregistrarea de pe telefon… de acum când avem câte o discuţie din asta constructivă, o să le înregistrez, că sunt bune acolo înregistrările astea. Peste ani, când le-or auzi, se vor distra copios.

Amor ghebos în toate colţurile casei

Buey, deci fi-mea aia mare s-a îndrăgostit. Da` rău, nu aşa, în orişice fel, ci într-un anume fel. Unul mare. De cine, mă întrebaţi? Ei bine, de Enrique Iglesias. Acum, în acest moment al vieţii mele, nu vreau să mai aud vreodată cântându-se “But tonight I`m loving you“, nici “Push push back upon it“, nici măcar “I`m taking back my love” de către nimeni, fie el Enrique, ta-xu, mă-sa, fi-mea, MTV, Kiss Tv, Kiss Fm, etc. Şi ştiţi ce? În simpatie cu mine e şi fi-mea aia mică, care e intoxicată pe ficaţi, şi cred că până şi pisicile ar vrea o pauză de Enrique. Care se scrie Enricie atunci când îl cauţi pe iutub şi nu ştii încă să scrii toate literele pe care le auzi. Bine, şi Iglesias se scrie Englesias, da` ce mai contează, că atunci când apare EL pe monitor, tu, la cei 7 anişori, te scurgi toată, îţi lucesc ochişorii, cânţi din tot sufleţelul tău ăla mic “But tonight I`m loving youuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu, iuuuuuuuuiiiiiiuuuuuuuuuuuuu” şi după aia îi spui mume-tii că tu o să te măriţi cu el. EL, pe care tu îl iubeşti. Şi pe care-l pupi pe monitor, sau în reviste, sau pe unde îl mai prinzi de săracu, o să se tocească. (De-ar da Domnu`!)
Da` cumva credeaţi că este singura??? Ah dar nu, pentru că atunci viaţa mea ar fi deosebit de simplă şi lejeră iar eu n-aş mai şti să funcţionez în atare caz. Deci ghiciţi cine mai e îndrăgostită? (Adevărat, nu la dimensiunea şi intensitatea Adiţei) Evident Raluca. De cine, mă întrebaţi din nou? Ei bine, de Smiley. Acum, în acest moment al vieţii mele nu vreau să mai aud vreodată cântându-se “Oficial îmi merge bine“, nici “Dream girl“, nici măcar “Love is for free” de către nimeni, fie el Smiley, SIMPLU, CRBL, fi-mea, MTV, Kiss Tv, Kiss Fm, etc. Şi ştiţi ce? În simpatie cu mine e şi fi-mea aia mare, care e intoxicată pe ficaţi, şi cred că până şi pisicile ar vrea o pauză de Smiley. Care nu se scrie în nici un fel, că încă nu ştii să scrii. Bine, nu-i mai ştii şi celălalt nume, da` ce mai contează, că atunci când apare EL pe monitor, tu, la cei 5 anişori ai tăi, nu te scurgi toată, că nu eşti bleagă să te manifeşti ca soră-ta, dar arunci o remarcă foarte mishteaux referitoare la EL: “Ce NU-mi place pălăria aia a lui!” Şi te strâmbi aşa, cu mult aplomb, ca să te creadă tăti lumilii. Şi tu la rândul tău cânţi din tot sufleţelul tău ăla mic “We love each other cause love is for free” cu cel mai pur “r” frantuzesc existent în limba română. După care, când te întreabă mumă-ta dacă şi tu vrei să te măriţi cu EL, tu răspunzi prompt: Nuuuuuuuuuuuu, că io n-o să mă mărit niciodată! La întrebarea de ce, evident că tu ştii ce tre să răspunzi: Pentru că mie nu-mi plac băieţii!!! Mie îmi place Smiley, da` numa` cum cântă, nu cum arată că e băiat. Da` să ferească Dumnezeu să schimbi postu` când e Smiley la Tv, oriunde, că e muzică, că e Românii au talent, nu contează, dacă vrei linişte – îi laşi copilului televizorul pe Smiley. Pe care ea nu-l pupă pe ecran/ monitor, pentru că “nu e frumos.” Dar a mărturisit într-o mare şoaptă şi taină că-l iubeşte. Numai mie, iar eu nu tre să-i spun lui ta-xu. Habar n-am de ce nu tre să ştie şi el, că n-am primit alt răspuns decât “că nu vreau io“. Mi s-a spus doar să nu îi spun. Nu i-am spus, s-a prins şi singurel.
Da` cumva credeaţi că ele sunt singurele? Nu vai, că şi Ţuca-Nuca e îndrăgostită de Topsi, şi-l spală şi se joacă cu el şi invers, şi văd că şi ăla suferea de singurătate.
Uite ce de amoruri gheboase în casă, asta fără să le mai punem la socoteală pe cele ale oamenilor mari…a, stai, că şi io îl iubesc pe Johnny boy, deci a rămas un singur om mare în casă. Tre să-i găsim şi lui o Vanessa Paradis, o ceva acolo, ca să ne plângem toţi amorurile gheboase şi neîmplinite în toate colţurile casei.

M-am pricopsit

     Deci…mai am o mâţă. Dacă fetele mele nu m-ar fi moştenit, m-aş fi minunat adânc. Au venit de afară cu ea, rugându-mă, implorându-mă şi aşezându-se în genunchi cu mânuţele împreunate ca la rugăciune să îi dau ceva de mâncare că  “e mică şi frumoasă şi cuminte şi e leşinată de foame.” Ce e între ghilimele a fost spus în cor şi mi-a dat senzaţia unei repetiţii amănunţite înainte de redarea în faţa mea. Dar nu contează asta, contează că au botezat-o Ţuca, e neagră pe tot corpul iar pe faţă este portocalie. M-au rugat doar o dată să o ţinem şi n-am putut să spun nu… pentru că m-am îndrăgostit iremediabil. Acum doarme la mine în braţe atât de adânc că la un moment dat i-a căzut capul pe spate şi m-am întrebat foarte serios dacă mai e vie… A mâncat ca sparta mâncarea lui Topsi, care între noi fie vorba e mai mult decât nemulţumit de ea, drept pentru care a scuipat-o şi a mârâit-o şi a mieunat-o de câteva ori, ca să priceapă că el este şeful (care între noi fie vorba, aşa e) Când o să mă pot ridica (respectiv când se va trezi domnişoara Ţuca) o să-i fac nişte poze şi o să v-o arăt. Este bestială, seamănă cu un liliac din cauza urechilor mari şi a capului mic şi e o piticanie de mâţă.
      Acum, sper să nu mă trezesc săptămânal cu câte o mâţă, că io aşa făceam cu ai mei…şi zău că nu-mi vine să mă umplu de pisici…până una-alta, mâine mergem să luăm pastiluţe de deparazitat şi să începem procesul de educare.
     Uraţi-mi mulţi bafţi… I`m such a cat person…

Copiii (mei) spun lucruri traznite

Sunt mandra mamă a două fetiţe,una de 4 şi una de 6 ani.Ei,fetele mele reuşesc,cum necum,să mă pună în încurcătură aproape zilnic.O să vă introduc un pic în lumea mea,redându-vă câteva din perlele absolut memorabile ale celor doua zgâtii,pe nume Raluca si Adriana.

1.Acţiunea se petrece în curtea soacra-mii,afară cald si soare,protagonist:Raluca; personaje secundare:eu şi soacra-mea care face o prăjitură în casă.
Eu: Ralu,nu te duci s-o ajuţi pe bunică-ta să facă praji,că Adiţă s-a dus!
Ralu(stând în fund,pe scări,ţinându-şi căpşorul în mâini): Nu pot!!!
Eu(contrariată): Da` de ce nu poţi ???
Ralu: Că sunt ocupată !!!
Eu: Da` cu ce eşti,dragă,aşa ocupată?
Ralu(oftând): CU VIAŢA!!!
Eu rămân speechless.

2.După-amiază,eu în bucătărie gătind 3 feluri,nervoasă că nu mai termin odată.Protagonist:Adiţă.Personaje secundare: ta-su,eu şi sora-sa.
 Aditza: Mami,vreau să te intreb ceva.
Eu: Zi,iubito.
Aditza: Mami,de unde vin copiii?
Eu(cu un zâmbet inteligent pe moacă): Din burtica mamicilor!
Aditza(uitându-se la mine urât): Aia ştiu şi io,că doar nu-s proastă! Io te întrebam cum ajung ei acolo,în burtică!
Eu: Aaaaaaa….păăăăăăiiiii……cum să-ţi explic eu ţie,măi mamă…..
Aditza(deja furioasa): Lasă-mă că nu ştii nici tu,mă duc să-l întreb pe tati!
(pleacă nemulţumită către ta-su,cu boticul cât casa,bombănind ceva cum că habar n-am cum le-am făcut pe ele)
Aditza: Tati,cum ajung copiii in burtica mamicilor?
(Ta-su,în timpul ăsta se juca o puşcărie de joc shooter şi era foarte concentrat)
 Tata: Aaaaaa…păăăăăăiiiiiii…..cum să-ţi zică tie tati…
Aditza: Aoleo,frate,nici tu nu ştii???
(în timpul ăsta,intervine Raluca în discuţie şi ne salvează)
Raluca(afişând o figură de om atotştiutor): De la doamne-doamne vin copiii,tuuuu! Nu ştii atâta lucru???
Aditza(zbierând din sufragerie la mine): Maaaaami,aşa e cum zice Raluca?
Eu(transpirată toată şi fericită că am găsit o explicaţie rezonabilă): Da,mami,aşa e! Raluca are dreptate.

3.Dimineaţa de tot,ora 7 fără 10.Ta-su se învârte prin casă să plece la servici,io cu cafeaua în nas,încercând să funcţionez la parametri cât de cât normali,Raluca trează bec de juma de oră şi foarte veselă.
Raluca: Mami,pot să te întreb ceva?
Eu (chioară de somn) : Mda…
Raluca: Mami,cine este George Clooney?
Eu (înecându-mă cu cafeaua): Un actor,mami…da` de unde ştii tu de George Clooney?
Raluca: Eu ştiu tot!

4.Seara,Raluca foarte ciufută,supărată pe toată lumea din casă din motive necunoscute nouă,muritorilor de rând.Ta-su,încercând să împace copilu`,eu râzând până aproape de leşin.
 Ta-su: Ralu,vii să mă pupi?
Ralu: NU!!!
Ta-su: Hai tu şi pupă-mă!
Ralu: DA` CE,IO SUNT OBLIGATĂ SĂ PUP PE TOATĂ LUMEA?

5.În timpul zilei,Raluca e în bucătărie,cu o perie de păr în mână,stă aşezată în genunchi în faţa aragazului care are geam tip oglindă la cuptor.
Ralu(trecându-şi o mână prin păr în timp ce se uita în oglindă): Mami,tu mă vezi cât sunt de frumoasă?
Eu(cu gura căscată,în timp ce-i urmăresc mişcările): Da,mami,vad…
Ralu: Aşa-i că sunt cea mai frumoasă?
Nemaiaşteptând răspunsul,se apleacă şi se pupă în oglindă.Eu sunt speechless din nou.

6.Dimineaţă de tot,toată lumea fuge prin casă  şi se pregăteşte de plecat la grădi,servici,etc.
Protagonişti:toată familia.
 Eu: Adiţa,îmbracă-te odată,măi mamă,că eşti mare deja!
Aditza: Imediat!
Eu: Vezi că ţi-am pregătit hainele,sunt pe patul tau.
Aditza(după câteva secunde de studiat hainele): Tu nu vezi ce mi-ai dat ca să îmbrac??? Io nu mă duc nicăieri îmbrăcată în halul ăsta!
Eu(plină de spume şi de nervi): Pune mâna şi îmbracă-te şi lasă fiţele ca te plesnesc!
Aditza: Poţi să mă plesneşti,io tot nu mă duc la grădi aşa,în halul ăsta,neasortată!
De specificat ar fi ca avea blugi,un tricou alb,adidaşi şi o bluziţă albă cu ceva inserţii albastre.Am descoperit ulterior că “asortat” înseamnă să ai aceeaşi culoare din cap până în picioare.

Când vor mai “produce” perle,o să vă mai povestesc.